al 4-lea blog (in 2 zile???)

Nu mai am chef. De ea. Incerc sa nu las asta sa se vada. Cred ca, de fapt, incerc sa ascund asta si fata de mine insumi.

Nu inteleg exact ce vreau si gandul asta ma chinuie de ceva vreme. Cand a aparut in viata mea, acum vreo doi ani...m-am redescoperit. Crezusem ca nu mai stiam cum e sa traiesti cu adevarat, puternic, pasional si pasionat. M-am mirat sa ma descopar inca viu.

A fost dureros, a trebuit sa ies din alta relatie foarte lunga. Pentru ea. Nu credeam ca poate fi asa de greu dar a fost rupator. Am albit putin atunci. Am ranit oameni incercand sa nu o fac. Dar acolo am ratat.

In fine, asta e istorie. Acum suntem dupa doi ani. In tot timpul asta am incercat sa estompez diferentele dintre noi. Suntem fundamental diferiti. Am reusit pana la un punct dar niciodata suficient, iar cand avem momentele noastre de tensiune (foarte dese, mai nou) ele ies la iveala si ne musca de cur.

Atunci devenim violenti, transanti, definitivi. Ne-am despartit "definitiv" de vreo 10 ori. Ultima data ieri. Azi suntem din nou "impreuna". Toate convulsiile astea lasa urme adanci in mine si le ia timp sa se vindece (sau amelioreze). Pana cand se intampla asta ma simt invalid emotional. Nu ma mai doare, nu ma mai bucura. Dar ma incrunt si zambesc...ca deh, suntem "impreuna".

Ea simte. Insa nu stie cum sa reactioneze. Intotdeauna i-am spus ca e complet ne-empatica. Cand am nevoie de spatiu, ma sufoca. Cand ma simt aproape de ea si ca am avea un viitor impreuna...im face o fitza care ma pune pe fuga. Iar cand incep sa fug...imi ia o noapte si o zi ca sa ma opresc. Apoi ma uit inapoi si o astept sa apara din zare, gafaind dupa mine. Se intampla intotdeauna...si de fiecare data imi pare rau ca m-am oprit.

Apoi imi trece cateva zile....and here we go again!!! Dupa cum spuneam, de vreo 10 ori pana acum.