Da, nu sunt blogger. Sunt [inca] unul care-si pune indoielile "pe foaie". Atat.

Ultima mea postare incepea cu "a mai trecut un an". Postarea asta incepe cu "de la ultima mea postare au trecut 5 ani!". Nu e ironic? Eu asa zic. Da, nu e mare lucru, dar pot sa incep asa, e un pretext bun. Gata cu abureala, sa revin la indoieli.

Ma indoiesc. Cine se indoieste cu mine? Hai, toata lumea, toata lumea se-ndoieste-acum cu mine!" Ma indoiesc ca oamenii stiu sa traiasca in doi. Sau singuri. Prin excludere, ma indoiesc ca oamenii stiu sa traiasca. Punct. Eu nu stiu. 

Poate eu nu sunt "oamenii". Poate eu sunt un retardat autist (in sensul cel mai peiorativ al cuvantului) si sociopat. Nici macar cu mine nu stiu sa traiesc; daca stiam, am mai fi scris - eu si cu mine - macar un rand aici in ultimii 5 ani. Aveam timp, nu? Mi-am recitit toate postarile si ...sunt tot ala. Mai batran cu 5 ani. Am incheiat-o si cu D. History repeating. A fost frumos, pana si despartirea a fost frumoasa. Nu usoara, dar civilizata. Si nu ma asteptam la asta, stiind cat de impulsiva e. Au fost cateva izbucniri, mici focuri de paie, dar, una peste alta, a fost ok. Sunt din nou singur, incercand sa ma gasesc pe mine.

S-au intamplat tone de lucruri in astia 5 ani...si totusi nu am simtit nevoia sa scriu. Nu mai simt nevoia sa...nimic, in ultima vreme. E o alergare continua dupa un proiect, dupa un om, dupa un deadline sau doar alegrare de dragul alergarii. E o lupta a contrazicerilor, a "io-s mai destept"-urilor (desi stiu clar ca nu sunt). De cand nu am mai scris, in Romania au aparut antreprenoriatul si vorbitorii motivationali. Sau "trainierii de dezvoltare personala". Cum zicea cineva "eu fac bani invatandu-te pe tine cum sa faci bani invatandu-i pe altii sa faca bani". La baza e un mare nimic, dar in care prostii planetei au bagat niste milioane de dolari. Si asa a aparut un John Maxwell, un Robin Sharma si tot felu' de altii ca ei. Si au aparut si editiile mioritice, care-ti trimit prin  email salvarea de la saracie, viata mediocra, nesigurante sau penis mic. Pardon, pula mica. Ca asa am scris pana acum si parca nu vreau - in continuare - sa ma maturizez. Suna septic si nasol.

A, imi place la maxim si ma enerveaza la maxim Google. Inventeaza tot felu' de chestii, da' ti le leaga de identitate. Cat timp o sa pot sa raman anonim avand blogul asta? Ma astept ca maine sa primesc sfaturi sexuale, oferte de prezervative sau ce plm isi inchipuie Google ca-mi trebuie, conform postarilor mele. Am facut greseala sa-mi cumpar untonner de printer de pe net si, de doua luni, il vad in fiecare zi in Facebook, Gmail, google maps si unde plm ma mai impiedic de el.

A, nu am scris ca a aparut Facebook. Si ca apoi s-a futut. Si apoi s-a futut din nou.  Si din nou. Si continua. Nimeni nu mai intelege cine vede ce postezi, cand, daca, etc. Sau sunt eu incompetent, ceea ce e la fel de probabil.

O sa revin la subiecte despre relatii si gagici. Cred ca-mi face bine. Da' nu acuma.

A trecut aproape un an...

...si intre timp am vazut (sau poate mi se pare) ca moda blogurilor s-a mai temperat. Mihai Morar cred ca nu mai scrie, Bendeac parca a mai rarit-o - ori nu mai audd eu asa de des "ai citit blogu' lu Bendeac, ai citit blogu' lu' Bendeac?"... sau poate doar mi se pare

Whatever, ce-mi pasa mie de industria blogului ??? Traiam bine mersi si fara el (doar n-am mai scris de un an!!!). Poate scriam un mail catre un prieten sau doar mi le scoteam toate din sistem la o betie. Gata despre asta!

Ce e important e ca am reusit sa scap. Da, am scapat de ea! O fi sunand rau, dar eu asa ma simt. Liber! Desi nu sunt, in intelesul imediat. Am scapat de prima cand a aparut urmatoarea. Nu se compara, cu EA ma simt foarte bine...prezenta ei mai linisteste si odihneste.

A fost foarte greu pana am incheiat-o, am lungit-o peste un an. Acum e gata! In mod ciudat, chiar momentul rupturii definitive a fost mult mai usor decat ma asteptam. A trecut fara crize mari, eram deja amandoi obositi de certurile aiurea si fara nici o finalitate. Asa ca probabil ca pt amandoi a venit ca o eliberare. Nu inteleg de ce s-a cramponat ea atata vreme de relatia asta care mergea ca dracu!

Acum sunt cu D. De aproape 3 luni. E mai mica decat mine cu 12 ani !!! Amandoi suntem mirati cat de bine ne intelegem, cat de putin conteaza diferenta asta. Poate ajuta faptul ca sunt eu mai retardat :))

Una peste alta, stam bot in bot cat de des putem, ne futem cel putin o data pe zi si toata lumea a devenit a better place! Am fost in 3 luni plecati aproape in fiecare weekend. Weekendul acasa a devenit o sarbatoare! Ce e iarasi ciudat e ca putem sta in pat, fara sa facem nimic, o zi intreaga si nu ne plictisim. Suntem doar unul cu celalalt si asta ne e destul, se pare. Cel putin asa e acum. Enjoy while it lasts, nu ?

O sa mai scriu, cred. Sper sa-mi gasesc timp si peace of mind pt asta...

despre altceva

...incerc, sa vad daca pot. Vreau sa scriu despre ceva, altceva decat despre ea. Sunt curios daca rezist pana la final si de cate incercari o sa fie nevoie...

E cam nasol ca tot ce-mi vine in minte e negativ. Parca toata viata asta e facuta ca sa ne plangem. Stiu ca am scris undeva ca n-o sa m aplang pe blog (e prea comuna atitudinea!). Ok, ok...si motive sunt, nu-i vorba! Mai ales in tara asta care parca se tampeste tot mai mult, in cicluri tot mai scurte...dar deseeeeeee... Cazuri: Becali, Vanghelie, tembelu' ala care co-hostuieste cu Capatos, arogantzii fara substanta care mai apar pe sticla (in general parlamentari), jurnalisti ignoranti dar vehementi s-asha mai departe... Da-i in pula!

Ma gandesc la chat. E o lume ciudata, in care un anonim ii spune unei anonime... ORICE! De la chestiile sexuale predilecte (ce mai refulare!) pana la banalitati penibilizate cu dulciKa, mumoasa, poop, bla-bleah..... E un mediu in care esti mare si tare (uneori la propriu) dar in care suntem toti niste nimeni, exemple de mediocritate. La fel ca si pe blog...

Online ne mai dam rotunzi, atasam un clip cool si 3 poze de aiurea.....ne facem background-uri cu floricele sau masini, suntem niste sensibilosi si macho in acelasi timp, suntem regii bucatzelei noastre de ecran. Iar apoi, dimineata, revenim in a fi contabila sau coafeza, contzopist sau vanzator sau strungar sau ...ce naiba mai putem in marunta noastra existentza fizica. Sad!

Oare daca nu ar fi online-ul am reusi mai mult in viata? setea de recunoastere pe care o cautam pe hi5 nu ne-ar servi mai bine daca am folosi-o ca sa ne motiveze in a face ceva in realitate? Probabil ca da, dar oricum nu conteaza pentru ca suntem online si mereu vom fi... Iar daca nu voi fi eu, voi fi altul, proaspat "nascut" si cu speranta (falsa!) ca m-am schimbat si de data asta I won't screw it up again....

Ha-ha-ha!

PS e despre altceva !!! Si mi-a iesit din prima. Tot mediocru, evident!

A mai trecut un an....

Mda....evident, dupa cum ma asteptam, n-am mai scris nimic pana cand ceva (sau cineva) nu mi-a dat un bobarnac.....

A trebuit sa ma opresc, am citit ce am scris pana acum....si incep din nou. Am constatat ca in toate postarile mele (altele decat cele despre blog itself) am vbit despre EA. Hmm, initial mi s-a parut limitativ/obsesiv. Acum, daca ma gandesc mai bine, imi dau seama ca ma fascineza sa-mi urmaresc trairile si sa si reusesc sa le formulez in cuvinte....

Oricum, am vazut din ce am postat ca...nu sunt fericit! Noroc ca mi-am scris singur, ca altfel cine stie cat timp imi mai trebuia ca sa ma prind :))... Asta seamana cu fazele alea din filme "daca tu vezi acum filmul asta inseamna ca am murit ..." Asa e, mi-am scris un mesaj mie insumi: daca citesti postarea asta peste timp, sa stii ca in septembrie 2008 nu erai fericit...

Culmea, chiar ma ajuta sa-mi iau deciziile. E ceva, nu ?!?! Evident, suntem din nou "despartiti definitiv", de ieri. Sper ca o sa avem puterea sa ramanem asa, ca sa ne resetam spre traiectoria corecta... Ne-am reprosat chestii. Ea spune ca nu i-o trag suficient. Si are dreptate. Nu i-o trag suficient, nici pt ea nici pt mine. Am ajuns la o data pe saptamana si atunci pt ca... "asa trebuie". Urasc sintagma asta,pentru mine nu exista nimic din cauza ca "asa trebuie" !

Adevarul e ca nu ma mai atrage. Fizic e ok, tehnic e f OK, cand tace si nu se incrunta sau face bot sau reproseaza tot felul de tampenii din senin, suntem bine. Sunt chiar mandru de performatele mele. Dar am imbatranit. Nu mai sunt in stare sa ignor stimulii psihologici, sa o ignor si sa continui sa o fut. Inainte puteam. Acum, cand ii vad cate o grimasa mi se strange stomacul si-mi moare pula. Mai ales ca are un stil sa i se nazareasca toate tampeniile.... Atitudinea ei a devenit o rana deschisa pentru mine, si orice atingere ma scoate din stare.

Intre timp, am ajuns si in 3. Asa ne-am facut si revelionul, de altfel. A fost bine, poate chiar foarte bine, dar nu ne-a aparat de indepartare. Sau poate ba da, poate altfel am fi luat distanta mai curand si mai rapid, cine stie...

Life is a biatch...and then you die!

...revelatii...

Am fost ieri la un concert. Sau concurs, asa ceva. Sub pretextul Zilei Bucurestilor s-au facut multe chestii....pe care le-am dormit...in mare. Dar am fost totusi la un concurs de hip-hop si unul de street-dance. Urban art, cica !

Plin de copii. Cred ca eram putini cei peste 20 de ani. M-a intrebat cineva azi ce mi-a placut acolo si i-am raspuns sincer: fetele! Sunt naucitoare (am folosit "rupatoare"). Nu inspira nimic copilaresc ci sunt niste femei in toate intelesurile cuvantului.

Ma uitam la ele prostit (cred ca daca nu ma controlam cumva picam intr-o expresie de-aia tampa a la Benny Hill sau Axinte). Axinte, ala din Vacanta Mare, cu capul gigantic sub o caciula cat China....

Sunt frumoase. Atat de frumoase incat te intrebi de fiecare data de ce nu esti cu ea, sau cu ea, sau cu ea sau cu ea....ci cu EA (a ta). Si de fiecare data ajungi la aceeasi concluzie: Imi fut viatza!

Dupa care ajung acasa, ma lipesc noaptea de ea si ma simt bine. Ma simt bine acolo, e un loc familiar, cunosc fiecare curba si fiecare loc, cu catifelarea si cu temperatura lui. Am scris "indragostit" si am sters; nu identific sentimentul ala cu dragostea, e mai degraba un fel de calm asezat.

Ce enervant e sa nu stii ce vrei!

..sunt beat...

...hmm...sau as vrea sa fiu. Vara asta am baut des si relativ mult, asa ca m-am obisnuit. A devenit tot mai scump sa ma imbat. Sad but true!

Am plecat din Bucuresti, undeva in nord. Una dintre localitatile care in sezon are un oarecare flux de turisti care o tine in viata. In rest, bate vantul...si localnicii, cumva tristi, asteapta sezonul urmator.

Partea misto e ca e ieftina vodca, discoteca (unica) e plina de bastinashe bune si puse la tzol de "disco". Gata de agatat si pline de miscari...

Dar n-am agatat nimic. Am fost cu femeia (titulara) si ...avem o intelegere. Ea agata tipe, le ducem acasa si le futem. Partea proasta e ca ramane un simplu scenariu teoretic. Inca nu s-a intamplat. Speram ca in seara asta o sa iasa. Oi fi eu mai comod... Cu siguranta sunt mai timid, iar ea are lipici la fete.

Mai incercam...

n-am dormit...

...in ultima vreme. Asa s-a potrivit, am calatorit mlt....am coborat din avion si m-am urcat peste doua ore in masina sa plec spre alta chestie....

Intre ele, i-am tras-o. Asa am vrut si...asa a trebuit. Daca nu o faceam, aveam de justificat asta inca cateva zile (nu ma mai iubesti, nu ma mai vrei, n ma mai...nu ma mai....). Nu zic ca am facut-o fortzat...dar am fost influentzat de asta, clar!

Acum astept un tren. O sa ajung dimineata, ea va dormi.....